Zâmbesc, deci exist! :)

In ritmul melcului… 3 pasi mici pentru reusite mari

VB_MEDIATORULCARTIIIn ritmul melcului… Grabeste-te incet!… 3 pasi mici pentru reusite mari… In ce fel diversitatea stimuleaza creativitatea si inovatia?

In plin sezon estival, mi-am amintit de un articol pe care l-am scris iarna trecuta. Desi „iarna nu-i ca vara”🙂, mi se pare potrivita medierea sensului in context estival si va invit sa-l cititi pe website-ul Inteligenta sociala. Lectura placuta si inspiratie!🙂

http://inteligenta-sociala.ro/index.php/2015/12/28/3-pasi-mici-pentru-reusite-mari/

 

10 lectii de viata invatate pe pat de spital

viata_3368

Saptamana trecuta, stand in spital cu fata mea care a fost internata si a suferit o interventie chirurgicala, am sintetizat 10 lectii de viata pe care le stiam, dar care mi s-au confirmat altfel prin aceasta experienta traita in conditii mai putin placute. Am constientizat cum anume contextul unei experiente reale, in care suntem implicati emotional in mod autentic, ne faciliteaza accesul la sens si ne dezvolta abilitatile de viata.

10 lectii de viata invatate pe pat de spital

1. Doare mai tare sa-ti vezi copilul ca sufera decat propria ta suferinta.

2. Avem la Spitalul Municipal Onesti medici chirurgi foarte buni si personal medical foarte bine pregatit, cu suflet cald si „sange rece”, adevarati profesionisti care merita sa fie respectati si apreciati.

3. Lucrurile aparent minore pot fi mult mai dureroase, atat fizic cat si emotional.

4. Poti sa tii post negru o zi fara sa-ti mai stea gandul la mancare.

5. Poti sa ai o rabdare foarte mare, chiar daca inainte nu credeai sau simteai asta.

6. Poti sa fii mult mai empatic si mai intelegator fata de suferinta si problemele celorlalti.

7. Poti sa asculti mai mult si sa vorbesti mai putin.

8. Prietenii adevarati iti sunt alaturi si-ti fac surprize placute.

9. Poti sa accepti ca esti neputincios si ai nevoie de atentia si grija celorlalti.

10. Sanatatea este cea mai importanta valoare si este important sa fim recunoscatori pentru sanatatea noastra si oamenii dragi, de suflet, care ne sunt aproape la bine si la greu.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri între blogurile şi site-urile noastre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa:

https://virginiabraescu.com/2015/08/28/10-lectii-de-v…-pat-de-spital/

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu©Mediatorul cărţii

VB_MEDIATORULCARTII

Sentimentul iubirii, dragostea pentru frumos si emoţia esteticǎ

Femeia liliacAm început sǎ scriu despre relaţia dintre sentimentul iubirii, dragostea pentru frumos şi emoţia estetica dupǎ lectura poeziei „Mi-am dat seama cǎ nu te iubesc” pe blogul lui Mihail Gavrilescu.

„Mă gândeam să-ţi spun că te iubesc,
dar chiar in momentul în care aş fi vrut să-ţi spun că te iubesc
mi-am dat seama că nu te iubesc.

În niciun caz nu simt
sentimentul acela pe care şi-l spun actorii la televizor
de mii de ori
lăsându-şi adevăratele sentimente
în culise

În niciun caz nu simt
sentimentul acela pe care şi-l spun oamenii atât de uşor
de mii de ori
lăsându-şi adevăratele sentimente
întinse
într-un colţ pe ultimul sertar din dulap.

Mă gândeam să-ţi spun că te iubesc,
dar chiar în momentul în care aş fi vrut să-ţi spun că te iubesc

 

mi-am dat seama că nu te iubesc.
Simt ce simte
floarea de liliac
pentru soare
în fiecare dimineaţǎ de mai.”

(Mihail Gavrilescu, „Mi-am dat seama cǎ nu te iubesc”)

Am conştientizat aceastǎ triadǎ şi legǎtura elementelor puse în relaţie în planul POEZIEI şi am început sǎ reflectez la felul în care graţia poeziei desǎvârşeşte forma, anulând nevoia de a mai exprima iubirea şi dragostea omului pentru frumos, pentru cǎ POEZIA este perfectǎ, suficientǎ sieşi, indiferent de emoţia esteticǎ pe care o trezeşte în cititor. Pecepţia cititorului face diferenţa pentru emoţia esteticǎ pe care acesta o resimte atunci când intra în contact cu poezia. Privirea şi impresiile de lecturǎ ale cititorului pot aprecia, valoriza sau distorsiona, prin interpretare, atât forma cât şi semnificaţia versurilor, precum razele soarelui pentru liliacul inflorit, care ştie cǎ este iubit, altfel liliacul n-ar fi înflorit si nu s-ar fi împlinit.

„Mi-am dat seama cǎ nu te iubesc” înseamnǎ de fapt cǎ abia acum am conştientizat cât de mult pot sǎ te iubesc, sǎ-ţi fiu alǎturi ca sǎ înfloreşti, şi-apoi sa te eliberez de o iubire prea puternicǎ şi arzǎtoare care poate sǎ-ţi facǎ rǎu, pentru cǎ dacǎ aş mai continua la fel, n-aş mai fi eu, ci numai frica mea, care e falsǎ precum povestea perfectǎ de la cinema.

FEMEIA împlinitǎ, tandrǎ, iubitoare şi rǎbdǎtoare, ştie cǎ IUBIREA este întotdeauna adevǎratǎ şi perfectǎ când o trǎieşte spontan şi nedesǎvârşit, cu graţie, în TOATE ANOTIMPURILE.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri între blogurile şi site-urile noastre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa:

https://virginiabraescu.com/2015/08/24/sentimentul-iubirii-dragostea-pentru-frumos-si-emotia-estetica/

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu©Mediatorul cărţii

VB_MEDIATORULCARTII

Inteligenta inimii si a relatiilor sociale

cubul

„Un singur lucru este mai puternic decât toate armatele lumii, şi anume o idee căreia i-a venit vremea.” (Victor Hugo)

Cercetările întreprinse de Karl Albrecht, autorul cărţii Inteligenţă socială (SQ)[1] au la bază pe cele ale profesorului Howard Gardner despre conceptul de inteligenţă multiplă (IM). Asemenea celor şase faţete ale unui cub, inteligenţele multiple identificate de Gardner se întâlnesc pentru a forma un întreg:

  • inteligenţa abstractă(raţionamentul simbolic de tip IQ)
  • inteligenţa practică(punerea ideilor în practică)
  • inteligenţa emoţională(cunoaşterea şi gestionarea trăirilor lăuntrice)
  • inteligenţa socială(abilitatea de a te înţelege bine cu alţii şi de a-i face să coopereze cu tine)
  • inteligenţa estetică(un simţ al formei, design-ului, literaturii, artelor plastice, muzicii şi al altor experienţe holistice)
  • inteligenţa kinestezică(competenţa întregului organism, de felul sportului, dansului, muzicii, conducerii unui autovehicol sau pilotării unui avion).

Cu puţin timp înaintea lui Howard Gardner, cercetările efectuate de Daniel Goleman[2] despre inteligenţa emoţională (EQ) revoluţionaseră lumea psihologiei, contribuind la adoptarea conceptului de inteligenţă multiplă. În opinia lui Karl Albrecht, oamenii dotaţi cu o inteligenţă socială ridicată atrag mai mult, au magnetisInteligenta socialam şi comportamente care îi fac şi pe alţii să se simtă preţuiţi, capabili, iubiţi, respectaţi şi apreciaţi.

Cadrul SPACE propus de Karl Albrecht pentru înţelegerea inteligenţei sociale este alcătuit din cinci competenţe sociale:

Simţul situaţiei
Prezenţa
Autenticitatea
Claritatea
Empatia

Cadrul propus de Daniel Goleman pentru înţelegerea inteligenţei emoţionale este alcătuit din urmatoarele determinante:

1. Conştiinţa de sine: introspecţia, observarea şi recunoaşterea unui sentiment în funcţie de modul în care ia naştere

2. Autocontrolul: conştientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face faţă temerilor, anxietăţii, mâniei şi supărărilor, dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea.

3. Motivaţia: canalizarea emoţiilor şi sentimentelor pentru atingerea unui scop, însoţită de controlul emoţional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile şi de a amâna obţinerea recompenselor, dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul.

4. Empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate şi grijă faţă de sentimentele altora, persoana fiind capabilă să aprecieze diferenţele dintre oameni.

5. Aptitudini sociale: influenţa, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipă.

Am-nevoie-de-tine-pentru-a-ti-darui-iubirea-mea-848x478Emotiile sunt limbajul nostru comun. Inteligenta inimii si a relatiilor sociale ne ajuta sa descoperim „gramatica” emotiilor noastre, astfel incat sa dobandim mai multa incredere in noi insine, sa ne afirmam, sa ascultam activ pentru a intelege reactiile agresive ale celorlalti, sa rezolvam conflictele intr-un mod pasnic, comunicand non-violent.

[1] Vezi D. Golman (2007) si Karl Albrecht (2007), Inteligenţa socială, ed. Curtea Veche, Bucureşti

[2] Vezi cărţile lui Daniel Golman traduse în limba română la editura Curtea Veche: Inteligenţa emoţională (2008, editia a IIIa), Emoţiile distructive (2005) şi Inteligenţa socială (2007)

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri intre blogurile şi site-urile nostre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa: https://virginiabraescu.com/2015/08/18/inteligenta-inimii-si-a-relatiilor-sociale/

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu©Mediatorul cărţii

Recunostinta

Poveştile si metaforele ca instrumente de educatie si psihoterapie

Povesti ca instrumente de psihoterapieSuccesul cǎrţii Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie de Nossrat Peseschkian, apǎrutǎ la Editura Trei, se datorează farmecului poveştilor, dar şi problemelor educaţiei şi terapiei pe care autorul le abordează din prisma diferenţelor culturale cu rol puternic în schimbarea felului de a gândi şi, ca urmare a schimbării de reprezentare, în descoperirea de sine şi reactivarea potenţialului individual de rezolvare a conflictului.

Preocupat să stabilească în ce conflicte şi în ce boli pot poveştile să contribuie la soluţionarea problemelor, Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, a ajuns la concluzia că asemenea medicaţiei, poveştile pot conduce la schimbări de atitudine şi comportament dacă sunt folosite în forma potrivită şi la momentul potrivit. Intocmai medicamentelor, folosirea poveştilor poate fi periculoasă dacă se face în exces şi se insistă pe aspectul moralizator. Se recomandă a nu se explica metafora, deoarece explicarea mesajului poate împiedica accesul ascultătorului la universul personal plin de fantezie şi creativitate.

În educaţie şi psihoterapie, metaforele şi poveştile sunt indicate atunci când rezistenţa elevului/ pacientului la schimbare este foarte mare, deoarece sunt instrumente puternice de comunicare şi pot produce o schimbare de stare şi de context, care favorizează găsirea de soluţii noi la probleme care păreau de nerezolvat. Profesorul/ Psihoterapeutul, în loc să contrazică elevul/ pacientul sau ideile şi valorile sale, poate sugera, prin folosirea metaforei terapeutice, o schimbare de perspectivă.

Autorii preocupaţi de studiul metaforei terapeutice au identificat următoarele funcţii ale metaforei terapeutice care pot fi transferate şi în contextul educaţiei:[1]

  1. Declanşează căutarea transderivaţională: Creează o punte între lumea metaforei şi reprezentarea pacientului/elevului. Metafora este un „transportor” al schimbării.
  2. Funcţia de mediator: Crează o realitate psihologică ce se interpune între pacient şi terapeut sau între elev şi profesor. Se evită confruntarea directă dintre aceştia.
  3. Funcţia regresivă: Deschide uşa spre fantezie, spre gândirea metaforică, spre o reacţie lipsită de teamă
  4. Funcţia de model: Furnizează informaţii test. Pacientul sau elevul aplică într-o manieră experimentală soluţii şi răspunsuri neobişnuite în raport cu sentimentele lui de până atunci.
  5. Funcţia de resemnificare: Schimbă perspectiva şi cadrele de referinţă. Dezvăluie noi semnificaţii. Oferă o imagine mai completă asupra problemelor noastre.

Descoperirile din psihoterapie pot fi aplicate cu succes şi în învăţământ unde profesorul poate fi comparat cu terapeutul, elevul cu pacientul şi materia de predat cu metoda terapeutică.

O paradigmă reprezentativă a postmodernităţii în educaţie este paradigma existenţial-umanistă, care-şi are rădăcinile în psihologia umanistă, dintre ai cărei reprezentanţi menţionăm pe Carl Rogers şi Abraham Maslow. Abordarea centrată pe client a lui Rogers se regăseşte în educaţia centrată pe copil, care reprezintă dimensiunea dominantă a pedagogiei postmoderne. Psihologului umanist Maslow datorăm contribuţia adusă la identificarea şi clasificarea trebuinţelor umane. Fericirea, bunăstarea şi împlinirea noastră spirituală depind de satisfacerea acestor trebuinţe.

Un paradox curios subliniat de Carl Rogers este că oamenii nu se pot schimba decât dacă se acceptă aşa cum sunt. Rogers introduce aşadar aprecierea pozitivă necondiţionată, care este apropiată de „aici şi acum” din Gestalt, în măsura în care îşi îndreaptă atenţia asupra procesului în derulare, fără o întoarcere sistematică spre trecut. [2]

În medierea conflictelor, la fel ca în terapia Gestalt, se pune accentul pe ce se întâmplă „aici şi acum”, iar orientarea principală este spre viitor, nu spre trecut. Relaţia este elementul fundamental al oricărui proces transformativ.

În mediul şcolar, schimbările de comportament şi de atitudine la elevi se produc în funcţie de calitatea relaţiilor ce se stabilesc „aici şi acum” între elevi, între profesori şi elevi, precum şi între profesori, materia de predat şi elevi.

[1] Vezi Dafinoiu, I. (2001), Elemente de psihoterapie integrativăed. Polirom, Iaşi

[2] Vezi Moreau, A. (2007), Psihoterapie. Metode şi tehnicied. Trei, Bucureşti

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri între blogurile şi site-urile noastre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa: https://virginiabraescu.com/2015/08/10/povestile-si-metaforele-ca-instrumente-de-educatie-si-psihoterapie/

Recunostinta

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, google, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi.

Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu© Mediatorul cǎrţii

VB_MEDIATORULCARTII

Intenţiile şi comportamentele paradoxale

Motto: „Le verbe lire ne supporte pas l’impératif. Aversion qu’il partage avec quelques autres : le verbe « aimer »… le verbe « rêver »… (Daniel Pennac, Comme un roman, Gallimard, 1992)

Ideea acestui articol mi-a fost inspirată de citatul pe care l-am ales ca motto. Dacă lectura, iubirea şi visarea nu suportă imperativul, atunci cum putem face pentru a le experimenta cu plăcere?

Pentru a face pace cu lectura, Daniel Pennac ne recomandă să o oferim în mod gratuit, asemenea unui cadou, fără să aşteptăm ceva în schimb. Aşa se oferă şi tandreţea. Ea este o calitate a relaţiei pe care o propunem celorlalţi. Atunci când este oferită şi nu impusă, tandreţea hrăneşte iubirea în prezent şi ne permite să anticipăm viitorul aşa cum ni-l dorim. Dacă oferim celor din jur pasiunea noastră pentru lectură, fără să o impunem, există şansa de a trezi în ei dorinţa de a citi, astfel încât să poată experimenta propria plăcere de a citi.

one-day-someone-is-going-to-hug-you-so-tight-that-all-of-your-broken-pieces-will-stick-back-together-quote-1Tandreţea nu se negociază. Ea este un cadou atunci când ştim să o oferim şi să o primim. Mult mai puternică decât voinţa, tandreţea este o busolă a momentelor noastre de rătăcire, ce ne indică direcţia cea bună pentru a nu cădea în capcana resentimentelor şi remuşcărilor. [1]

În locul injuncţiei de a citi, Daniel Pennac propune o antidogmă scandaloasă – „dreptul de a nu citi” – care, din fericire, are şi un corolar: „a citi” este un drept liber consimţit şi nu o obligaţie. Miza medierii lecturii este aşadar naşterea propriei dorinţe de a citi, graţie unei relaţii ternare în care fiecare există şi se poate afirma. Trezirea interesului pentru lectură este un fenomen de mediere, care este eficientă numai dacă rămâne invizibilă în ochii celui influenţat. [2]

Enunţul paradoxal „Nu trebuie să citiţi” stârneşte curiozitatea şi are şansa de a provoca efectul invers dorit. Arta influenţării constă în apăsarea pe „butonul corect” prin utilizarea cuvintelor potrivite şi centrarea intenţiei paradoxale pe teama de a nu înţelege cărţile care stă la baza refuzului de a citi. Astfel teama de a nu înţelege cărţile este înlocuită de dorinţa de a râmâne în contact cu ele. Această tehnică de intervenţie paradoxală este utilizată în psihoterapia scurtă promovată de Şcoala de la Palo Alto [3], care evidenţiază ideea că în comunicare, înţelegerea sensului unei conduite rezultă din resituarea acesteia în contextul global în care s-a produs interacţiunea dintre actorii direct implicaţi.

Ştiinţa comunicărilor a dezvoltat ideea potrivit căreia sensul este o construcţie şi apare dintr-o „contextualizare”, ca urmare a organizării elementelor într-o reţea. Din perspectivă filosofică, există sens atunci când există înţelegere. Pentru a „conferi sens”, un element trebuie să acţioneze într-un sistem în care se integrează. Acest sistem se mai numeşte şi formă (Gestalt în limba germană). În psihologia formei, accentul este pus pe relaţiile pe care mintea le stabileşte între un element anume şi contextul său. Între percepţia şi interesele sau aşteptările unei persoane se stabileşte o relaţie puternică, datorată implicării persoanei pentru care va exista sensul ce se instaurează simultan cu geneza formei. Aceasta nu este fixă. Forme noi se pot desprinde de pe fundal în funcţie de cadrele noastre de referinţă. Recadrarea sau schimbarea de context permite descoperirea de semnificaţii noi pentru acţiunile desfăşurate în acel cadru.

[1] vezi Salomé, J (2005), Inventer la tendresse, éditeur Bachari
[2] vezi Mucchielli, A. (2002), Arta de a influenţa, ed. Polirom, Iaşi
[3] vezi Dafinoiu, I. (2001), Elemente de psihoterapie integrativă, ed. Polirom, Iaşi
Alte doua articole interesante despre intenţia paradoxală, scrise de Andy Szekely si Tibi Neagu, puteţi citi pe blogurile www.andyszekely.ro si www.innerworld.ro. Click aici si aici … Lectură plăcută!

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri între blogurile şi site-urile nostre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa: https://virginiabraescu.com/2015/07/31/intentiile-si-comportamentele-paradoxale/

VB_MEDIATORULCARTII

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu© Mediatorul cǎrţii

Recunostinta

Cartea care te inspira – Excelenta in afaceri de Jim Collins

Excelenta in afaceri_mica (1)Ideea de excelenţă se conturează încă de timpuriu în managementul unei firme care îşi doreşte să atingă excelenţa în afaceri. Jim Collins, expert în evoluţia companiilor excelente durabile, explică în cartea Excelenţa în faceri (ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2006) că foarte multe companii nu ajung excelente pentru că se mulţumesc să fie doar bune. Lucrând la acest proiect împreună cu alţi 21 de cercetători, timp de 5 ani, autorul arată în acest studiu că saltul spre excelenţă este o alegere conştientă şi nu constă, aşa cum am fi tentaţi să credem, în planificare strategică, tehnologie, slogan, fuzionări şi achiziţii, schimbări de conducere sau motivarea personalului.

„Volanul” sau procesul de trecere de la bun la excelent are trei stadii principale: oameni disciplinaţi, gândire disciplinată şi acţiune disciplinată. Saltul spre excelenţă reprezintă un proces urmat de o breşă.

Liderii din companiile excelente sau „liderii de nivel 5” sunt disciplinaţi, ambiţioşi, dau dovadă de modestie, umilinţă şi curaj şi urmăresc în primul rând interesele instituţiei şi nu pe cele personale. Liderii excelenţi îşi pregătesc succesori de succes şi nu acceptă autoritatea orbeşte, caută cele mai bune răspunsuri şi sunt solidari în luarea deciziilor. Directorii companiilor excelente îşi aleg mai întâi oamenii potriviţi cu care vor să lucreze şi apoi stabilesc direcţia în care se va îndrepta compania. Alegerea oamenilor potriviţi reprezintă un adevăr simplu, dar foarte important pentru a atinge excelenţa, deoarece o companie cu oameni potriviţi se poate adapta mai uşor într-o lume schimbătoare.

Rezultatele cercetării efectuate de Collins nu susţin nici ideea că recompensarea directorilor dintr-o companie ar reprezenta o pârghie importantă în transformarea companiei din bună într-una excelentă. Ceea ce contează este cine sunt directorii recompensaţi şi nu cum sunt recompensaţi. Oamenii potriviţi dau tot ce au mai bun în ei indiferent de sistemul de stimulente. Într-o companie excelentă recompensarea are drept scop angajarea oamenilor potriviţi şi nu schimbarea comportamentelor persoanelor nepotrivite. Studiile de specialitate şi experienţa în domeniu sunt mai puţin importante la recrutările într-o companie excelentă. Managerii de resurse umane caută mai întâi oameni care împărtăşesc valorile companiei, a căror motivaţie este intrinsecă, oameni responsabili, de caracter, cu atitudine şi abia apoi le furnizează antrenamentul necesar pentru îndeplinirea misiunii. Intr-o companie excelentă, managerii de resurse umane au abilitatea de a aduce şi păstra suficienţi oameni potriviţi, care nu au nevoie să fie conduşi, ci doar călăuziţi, învăţaţi, îndrumaţi.

Citind până la final cartea lui Jim Collins mai aflăm că într-o companie excelentă:

– nu se fac multe schimbări, ci doar schimbări mai bune;

– se acordă celor mai buni oameni cele mai bune oportunităţi;

– există un climat care încurajează oamenii să spună ce gândesc pentru găsirea celor mai bune soluţii;

– cheia nu constă în cum să motivezi oamenii, ci cum să faci ca să nu-i demotivezi;

– oamenii îşi păstreză credinţa că vor reuşi să depăşescă până la urmă dificultăţile chiar dacă trebuie să se confrunte cu faptele brute ale realităţii;

– se dezvoltă conceptul de arici, adică o profundă înţelegere şi intuire a structurii ei economice, la ce anume poate fi cea mai bună şi nu la ce vrea să fie cea mai bună din lume;

– ţelurile şi strategiile sunt bazate pe înţelegere;

– există o cultură a disciplinei, oamenii sunt autodisciplinaţi şi au libertate şi responsabilitate într-un anumit cadru;

– oamenii se ocupă de lucrurile care le stârnesc pasiunea şi îşi fac cu plăcere meseria pentru că îi iubesc, apreciază şi stimeză pe cei cu care lucreză;

– se leagă prietenii pe viaţă;

– se pune mai mare accent pe ceea ce nu mai trebuie făcut decât pe ceea ce trebuie făcut;

– atingerea breşei este rezultatul unui proces liniştit şi deliberat de înţelegere a ceea ce trebuie făcut prin înaintarea într-o direcţie consecventă o perioadă de timp îndelungată;

– tehnologia este achiziţionată după atingerea breşei pentru accelerarea avântului şi nu pentru crearea lui;

– transformările majore sunt mai evidente după ce s-au petrecut decât la momentul respectiv; continua perfecţionare în furnizarea de rezultate conferă o forţă uriaşă;

– ţelurile se stabilesc aproape de la sine pentru că oamenii îşi folosesc busola interioară şi trăiesc misterul care le indică direcţia;

– există preocuparea de a face dezvoltare durabilă prin păstrarea valorilor şi scopurilor esenţiale şi stimularea progresului.

În opinia autorului, „bun” este „duşmanul” lui excelent şi această problemă nu o întâlnim doar în afaceri, ci este o problemă umană. Principiile identificate de Collins pentru atingerea excelenţei în afaceri pot fi transferate şi procesului de dezvoltare personală în scopul de a descoperi ce anume pune în mişcare motorul nostru interior, care sunt lucrurile care ne pasionează şi pe care le facem cel mai bine pentru a ne oferi şansa de a trăi cu pasiune şi a face să dureze cât mai mult timp acest minunat şi binecuvântat cadou care este viaţa.

Dacă acest articol vi se pare interesant şi consideraţi cǎ ar mai putea interesa şi alte persoane, vǎ invit sǎ facem conexiuni/link-uri între blogurile şi site-urile nostre, iar dacǎ doriţi să publicaţi acest articol pe blogurile şi site-urile voastre, am rugamintea să precizaţi la sfârşitul articolului sursa: https://virginiabraescu.com/2015/07/25/cartea-care-te-inspira-excelenta-in-afaceri-de-jim-collins/

VB_MEDIATORULCARTII

Dacă blogul meu vă place, vǎ încurajez sǎ-l recomandaţi şi prietenilor pe facebook, twitter sau alte reţele sociale în care sunteţi membri activi. Vǎ mulţumesc din suflet! Virginia Brăescu© Mediatorul cǎrţii

Recunostinta


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,510 alți urmăritori